Îndulcitorii artificiali se regăsesc în compoziția multor produse, de la băuturi, deserturi, tot felul de mâncăruri procesate și chiar în pasta de dinți. Deși îndulcitorii artificiali au puține calorii, asta nu înseamnă întotdeauna că sunt și sănătoși.
Îndulcitorii artificiali sunt aditivi alimentari, substanțe chimice obținute în laborator, cunoscuți și drept îndulcitori cu conținut scăzut de calorii și asta tocmai pentru că au foarte puține calorii sau chiar deloc. Totuși, au o intensitate mai mare a gustului de dulce decât zahărul, motiv pentru care li se mai spune și îndulcitori de mare intensitate.
Acești îndulcitori se găsesc în multe băuturi și alimente precum deserturi congelate, iaurt, bomboane, produse de patiserie, gumă de mestecat, cereale pentru micul dejun, gelatine și budinci. Și, de cele mai multe ori, se regăsesc pe produse prezentate ca ”sugar free”, adică fără zahăr sau ”diet”. Adesea, senzația de dulce pe care o dau acești îndulcitori este ușor diferită față de cea a zahărului obișnuit. De aceea se folosesc diferite combinații pentru a imita cât mai bine gustul natural de dulce.
Există o listă destul de lungă de îndulcitori artificiali care sunt permisi pentru utilizare în Statele Unite și/sau Uniunea Europeană:
Aspartam (E951) – este de 200 de ori mai dulce decât zahărul de masă. Acesulfam de potasiu ((E950) Cunoscut și sub denumirea de acesulfam K, este de 200 de ori mai dulce decât zahărul de masă. Este considerat potrivit pentru gătit și coacere. Advantame (E969 ) – Acest îndulcitor este de 20.000 de ori mai dulce decât zahărul de masă și este considerat potrivit pentru gătit și coacere. Aspartam-acesulfame (E962 ) – este de 350 de ori mai dulce decât zahărul de masă. Ciclamat (E952)– este de 50 de ori mai dulce decât zahărul de masă, a fost folosit pentru gătit și coacere. Cu toate acestea, a fost interzis în Statele Unite din 1970. Neotam (E961)– acest îndulcitor este de 13.000 de ori mai dulce decât zahărul de masă și este considerat potrivit pentru gătit și coacere. Neohesperidină (E959) -este de 340 de ori mai dulce decât zahărul de masă și este considerat potrivit pentru gătit, coacere și amestecare cu alimente acide. Acesta nu este aprobat pentru utilizare în Statele Unite. Saccharin (E 954)– zaharina este de 700 de ori mai dulce decât zahărul de masă. Sucraloză (E955) – e este de 600 de ori mai dulce zahăr de masă, este considerată potrivită pentru gătit, coacere și amestecare cu alimente acide.
Suprafața limbii este acoperită de multe papile gustative, fiecare conținând mai mulți receptori gustativi care detectează diferite arome. Când mâncăm, receptorii gustativi percep molecule alimentare. O potrivire perfectă între un receptor și o moleculă trimite un semnal către creier, permițându-ne să identificăm gustul. De exemplu, molecula de zahăr se potrivește perfect în receptorul gustativ pentru dulceață, permițând creierului să identifice gustul dulce.
Moleculele de îndulcitor artificial sunt suficient de asemănătoare cu moleculele de zahăr pentru a se potrivi pe receptorul de dulceață. Cu toate acestea, acestea sunt în general prea diferite de zahăr pentru ca organismul să le descompună în calorii. Acesta este modul în care oferă un gust dulce fără calorii adăugate. Având în vedere că sunt necesare doar cantități foarte mici de îndulcitori artificiali pentru ca alimentele să aibă un gust dulce, practic numărul de calorii este redus aproape la 0.
unele cercetări raportează că un consum de băuturi îndulcite cu aditivi alimentari arificiali este asociat cu un risc cu 6-121% mai mare de a dezvolta diabet. Acest lucru poate părea contradictoriu, dar este important de reținut că toate studiile au fost observaționale. Studiile nu au dovedit că îndulcitorii artificiali cauzează în mod direct diabet, ci doar că persoanele susceptibile de a dezvolta diabet de tip 2 beau băuturi îndulcite artificial.
Îndulcitorii pot fi siguri, dar sunt ei sănătoși? Producătorii de alimente susțin că îndulcitorii ajută la prevenirea cariilor dentare, controlează nivelul zahărului din sânge și reduc aportul caloric. Îndulcitorii sunt omniprezenți și se găsesc într-o varietate de produse din jurul nostru. Utilizarea lor a fost controversată și a ridicat multe întrebări cu privire la siguranța lor. Sunt folosiți de persoane care au probleme cu greutatea, dar și de cele care nu au, de diabetici și nondiabetici, adulți și copii deopotrivă, iar marketingul extins și conștientizarea sporită a sănătății au condus la utilizarea lor pe scară largă. Incidența obezității și a diabetului zaharat continuă să crească la nivel mondial. Conștientizarea sănătății și adoptarea unor diete „mai sănătoase” în încercarea de a diminuai tulburările și bolile metabolice sunt în creștere. În plus, există o comercializare pe scară largă a îndulcitorilor artificiali de către producătorii care le etichetează sigure pentru consum, în ciuda faptului că lipsesc adesea date științifice care să valideze acest lucru. Astfel, medicii și dieteticieni trebuie să adopte o abordare bazată pe dovezi atunci când recomandă pacienților utilizarea acestor îndulcitori. Acești aditivi oferă opțiuni alimentare mai vaste persoanelor care doresc să reducă caloriile. Cu toate acestea, multe dintre efectele lor benefice pretinse rămân invalidate în studiile clinice la scară largă și unele dovezi recente chiar pun la îndoială și aceste beneficii stabilite anterior. Reglementarea îndulcitorilor artificiali pentru consum Îndulcitorii au fost reglementați pentru prima dată la nivel european în anii 1990, odată cu intrarea în vigoare a Directivei 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind îndulcitorii din alimente, cunoscută și sub numele de „Directiva îndulcitorilor”. Mai recent, Parlamentul European și Consiliul au adoptat un regulament-cadru, Regulamentul 1333/2008, pentru a consolida toate autorizațiile actuale pentru toți aditivii alimentari, inclusiv îndulcitorii, într-un singur text legal. Anexa II la această legislație, stabilită prin Regulamentul Comisiei 1129/2011, oferă o listă comunitară a îndulcitorilor aprobați pentru utilizare în alimente, băuturi și îndulcitori de masă și condițiile de utilizare ale acestora. Ca și în cazul oricărui alt ingredient alimentar, prezența unui îndulcitor cu conținut scăzut de calorii/fără calorii într-un aliment sau băutură este indicată pe eticheta alimentelor („cu îndulcitor”) și, de asemenea, în lista de ingrediente. Referința „E” pentru fiecare aditiv se referă la Europa și indică faptul că aditivul alimentar este sigur și aprobat în alimente și băuturi în Europa. EFSA – European Food Safety Authority – Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor este responsabilă pentru furnizarea de consiliere științifică pentru a sprijini legislația și politicile Uniunii Europene în toate domeniile care au un impact direct sau indirect asupra siguranței alimentare și a alimentelor. Solicitanții, adică producătorii de ingrediente, pot solicita aprobarea unui îndulcitor cu conținut scăzut de calorii/fără calorii numai după ce au fost finalizate teste ample de siguranță și au fost furnizate dovezi științifice în sprijinul siguranței și beneficiului ingredientului pentru consumator.
