În timp ce copiii din alte colțuri ale lumii se joacă cu plastilină și LEGO, Andrii (8 ani) și Maksym (6 ani) din Ucraina își petrec copilăria printre tranșee, gloanțe și vehicule blindate arse. În satul Kalynove, la doar 15 kilometri de granița cu Rusia, copilăria este o iluzie. Iar moartea tatălui lor pe front le-a furat orice urmă de normalitate.
„Vom merge în Donbas să-l răzbunăm pe tata”, spun ei, cu o maturitate tulburătoare pentru vârsta lor.
🧸 Copilărie înlocuită cu supraviețuire
Înainte de invazia rusă, băieții trăiau o viață simplă, dar senină: mașinuțe în sufragerie, jocuri cu mama și tatăl lor, Yurii. Dar din 2023, casa lor s-a transformat într-o zonă de război. Tatăl lor a murit luptând, iar mama, Varvara Tupkalenko, a rămas singură să-i crească printre bombardamente și griji.
Acum, „joaca” lor înseamnă patrule imaginare, construcția de forturi și „checkpoint-uri” făcute din scânduri. Iar jucăriile preferate au devenit armele de plastic.
💣 Curtea lor: cartușe, șrapnel și resturi de mine
Grădina casei nu mai are flori. Are cartușe de gloanțe, bucăți de grenade ruginite, și o pivniță transformată în adăpost antiaerian. Resturile de blindate carbonizate sunt noul loc de joacă.
„Nu e sigur nicăieri. Nici în sat, nici în Harkiv, unde ne mai refugiem uneori. Copiii plâng și cer să ne întoarcem”, spune mama lor.
🎒 Școală? Doar online. Cursuri? Niciodată în clasă
Andrii și Maksym nu au fost niciodată într-o sală de clasă reală. Cursurile au fost mutate online din perioada pandemiei, iar infrastructura educațională e distrusă.
În schimb, ajută la gospodărie, repară acoperișuri cu bunicul lor, și învață, fără să-și dea seama, supraviețuirea în cel mai periculos loc din Europa.
💔 O generație pierdută
Potrivit organizației Save the Children, peste 737.000 de copii au fost strămutați intern în Ucraina, iar aproape 1 milion sunt în risc de PTSD (tulburare de stres posttraumatic).
„Așa se naște o generație pierdută. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât acești copii cresc fără șansa unei vieți normale”, avertizează specialiștii.
Psihologul ucrainean Kateryna Holtsberh atrage atenția: „Copiii care trăiesc traume repetate pot deveni incapabili să recunoască suferința celorlalți. Războiul poate amorți empatia”.
🪖 Joaca lor e război. Visul lor e răzbunarea
Andrii și Maksym vorbesc despre tatăl lor cu respect, dar și cu o dorință de răzbunare care îți dă fiori. „Dacă nu ar fi participat la asalt, n-ar fi murit”, spune Andrii. Cu degetul pe hartă, arată locul unde Yurii a fost ucis – în apropiere de Bahmut.
Nu este resemnare în vocea lor. Este determinare și furie.
Acești copii nu au primit doar o copilărie furată. Au primit o misiune personală, moștenită dintr-un război care pare că nu se mai termină.
Frații Tupkalenko sunt doar doi dintre miile de copii ucraineni care cresc cu trauma războiului în oase. Dar povestea lor este un simbol: al copilăriei pierdute, al speranței frânte și al răului pe care războiul îl lasă în suflete fragile.
Nu există lecții de istorie mai grele decât cele învățate de copii în timp ce caută jucării printre resturi de bombe.