Unul dintre cele mai controversate și fascinante artefacte religioase din lume, Giulgiul din Torino, revine în centrul dezbaterii științifice. Imaginea enigmatică a unui bărbat imprimată pe pânză – pe care tradiția o asociază cu trupul lui Iisus Hristos – ar putea avea, potrivit unei noi cercetări, o explicație uimitoare: o explozie de radiații.
📜 Giulgiul – istorie, mister și scepticism
Tradiția creștină spune că Giulgiul din Torino este pânza în care a fost înfășurat trupul lui Iisus după crucificare. Evangheliile menționează că Iosif din Arimateea a învelit trupul într-un giulgiu de in înainte de a-l așeza în mormânt.
Artefactul este păstrat din anul 1578 în catedrala San Giovanni Battista din Torino, Italia. Imaginea slabă, imprimată ca un negativ fotografic, înfățișează un bărbat cu barbă și urme de suferință, ceea ce i-a determinat pe mulți credincioși să creadă în originea sa divină.
Totuși, încă de la prima sa expunere publică în 1350, Giulgiul a fost supus unui val de scepticism.
🧪 Analizele științifice vechi și noi
În anii 1980, testele de datare cu carbon radioactiv (C14) au plasat țesătura între anii 1260–1390, concluzionând că este o falsificare medievală. Însă cercetătorii au argumentat ulterior că pânza a fost contaminată în decursul secolelor, ceea ce ar fi alterat rezultatele.
În 2023, cercetători de la Institutul de Cristalografie al Consiliului Național de Cercetare din Italia au folosit raze X pentru a data din nou materialul. Rezultatul? Țesătura ar fi fost fabricată în urmă cu aproximativ 2.000 de ani – exact în perioada în care a trăit Iisus.
☢️ O nouă ipoteză: radiație cu efect tridimensional
Într-un articol publicat în iunie 2025 în International Journal of Archaeology, inginerul chimist Thomas McAvoy de la Universitatea din Maryland propune o nouă explicație pentru imaginea de pe giulgiu.
Prin analiză digitală de înaltă rezoluție, McAvoy a descoperit că:
- imaginea prezintă o intensitate uniformă a pixelilor, specifică unui proces optic, nu pictural;
- datele pot fi transformate într-un model tridimensional al reliefului feței și corpului, similar cu ce a realizat NASA în 1976 cu sistemul VP-8;
- aceste indicii de „adâncime” sunt intrinseci țesăturii, nu un efect al fotografiei.
Ipoteza sa: imaginea ar fi fost imprimată de o explozie de radiații, într-un proces necunoscut, care a acționat pe o adâncime de doar câțiva micrometri în fibră.
🧬 Ce fel de radiație?
McAvoy nu identifică tipul exact, dar sugerează că ar putea fi:
- radiație electromagnetică intensă (posibil similară cu un impuls de lumină);
- particule subatomice;
- sau chiar energie termonucleară la scară microscopică.
„Rezultatele susțin ipoteza radiației”, scrie McAvoy, cerând teste directe pe relicvă, pentru a confirma sau infirma această teorie.
Giulgiul din Torino rămâne un mister între credință și știință. Deși mulți îl consideră o relicvă divină, cercetările moderne adaugă noi straturi de complexitate. Ipoteza radiației nu închide dosarul Giulgiului, dar îl aduce într-o zonă fascinantă unde biologia, fizica și spiritualitatea se întâlnesc.
Este imaginea de pe Giulgiu dovada unui miracol? Sau o manifestare a unei energii necunoscute, naturală sau divină? Răspunsul pare să rămână… imprimat în pânză.