Proiectul de lege privind pensiile magistraților, adoptat miercuri de Camera Deputaților cu 259 de voturi „pentru”, marchează un moment crucial în reforma sistemului juridic românesc. Prin eliminarea eșalonării vârstei de pensionare, toți magistrații (judecători, procurori) vor părăsi sistemul la 65 de ani începând din 2026, iar pensiile vor fi calculate ca 80% din media indemnizațiilor brute din ultimele 4 ani – cu o limită superioară de 100% din salariul net final.
Ce ascund cifrele?
- Impact demografic: Peste 30% dintre magistrații activi au peste 60 de ani (sursa CSM). Legea va accelera înlocuirea lor cu tineri absolvenți, dar există riscul unui exod de experiență.
- Calcul controversat: Limitarea la 100% din salariul net reduce substanțial pensiile celor cu vechime mare, contrazicând principiul proporționalității.
- Amendamentul USR: Inițiativa a fost salutată ca o măsură de echitate, dar criticii susțin că „nu ține cont de contribuția socio-profesională” (declarație Ion Popa, președinte UNJR).
Comparație internațională:
- Franța: Magistrații se pensionează la 67 de ani, cu pensii de 75% din salariul mediu.
- Polonia: Vârsta standard este de 65 de ani, dar fără limită superioară pentru calcul.
- România (anterior): Eșalonare până la 70 de ani pentru unii magistrați.
Provocări neexprimate:
- Atractivitatea profesiei: Salariile mari (3.000-6.000 euro) își vor pierde din farmec dacă pensiile devin impredictibile.
- Presiuni politice: Unii experți avertizează că reducerea beneficiilor poate expune magistrații la influențe externe în ultimii ani de carieră.
Această reformă, deși bine-intenționată, riscă să destabilizeze un sistem deja fragil. Fără o tranziție graduală și fără consultarea Corpului Judecătoresc, măsurile pot genera resentimente și ineficiență. De ce nu se iau în calcul modele hibride, cum ar fi pensionarea parțială cu mento-rat? Dacă Senatul nu corectează proiectul, România ar putea ajunge cu un sistem juridic tânăr în vârstă, dar gol de experiență.
