🎧 Ascultă povestea lui Mihai Leu
Un voice-over emoționant despre viața, cariera și lupta ultimă a celui care a fost primul campion mondial român la box profesionist.
Mihai Leu, primul campion mondial român la box profesionist și o figură legendară a sportului național, a murit la vârsta de 56 de ani. Familia a anunțat în această seară vestea tragică, marcând sfârșitul unei lupte curajoase cu o boală nemiloasă – cancerul.
Dar moartea sa nu înseamnă uitare. Dimpotrivă. Înseamnă retrăirea unei vieți care ar putea fi scenariul perfect pentru un film de Oscar. Cu luptă, sacrificii, cădere și glorie.
Copilăria într-un oraș muncitoresc
Mihai Leu s-a născut pe 13 februarie 1968, la Hunedoara, într-o familie modestă, dar cu respect pentru muncă și disciplină. Încă de mic, avea energie cât pentru trei copii. Era curios, ambițios și dornic să se afirme. Avea doar 9 ani când a intrat pentru prima dată într-o sală de box, la clubul Constructorul Hunedoara. N-a mai ieșit niciodată, nici măcar cu gândul.
În 1981, se transferă la Metalul Hunedoara, apoi, în 1982, ajunge la Dinamo București, club de elită, unde avea să-și înceapă cu adevărat ascensiunea.
Primele victorii și fuga din România
Între 1983 și 1986, Mihai Leu devine campion național de patru ori consecutiv. Talentul său era de necontestat. Rapid, tehnic, disciplinat. În 1987, e deja component al lotului național și cucerește titlul de campion mondial de juniori, după ce îl învinge pe irlandezul Eamonn Loughran. Dar visul său mergea dincolo de ringul românesc.
Același an 1987 îi schimbă viața definitiv. Plecat la Balcaniada din Grecia, profită de context și fuge din delegație. Trecând prin Franța, ajunge în Germania de Vest. Avea doar 19 ani. Nu avea nimic, doar curajul în sânge.
„Ajuns acolo, stăteam într-un apartament mobilat cu un pat cu arcuri stricate și plângeam de dorul de acasă”, povestea Mihai Leu.
„Tot ce câștigam dădeam pe convorbiri telefonice.”
Reconstrucția unei vieți printre străini
La Bayer Leverkusen, în februarie 1988, reia antrenamentele. Rapid, devine campion național în Germania (1989 și 1990). Obține cetățenia germană și reușește să-și aducă și tatăl, care trecuse ilegal frontiera în Ungaria.
Boxul era tot ce avea. Într-o țară străină, fără sprijin politic sau financiar, și-a construit singur destinul.
Debutul în boxul profesionist
În 1991, debutează ca profesionist. Prima luptă, primul necaz – își rupe tendonul la gleznă în runda a 5-a. E operat. Revine repede. Poate prea repede. Se accidentează din nou. Dar nu renunță.
„Am avut multe accidentări. Începutul în sportul de performanță a fost prea devreme, iar organismul meu a plătit prețul.”
Și totuși, luptă. Câștigă meci după meci. Este neînvins.
1997: anul gloriei. România are un campion mondial
În 1997, după șase ani de muncă, Mihai Leu scrie istorie: îl învinge pe panamezul Santiago Samaniego și devine campion mondial la categoria semi-mijlocie, versiunea WBO. Este primul român care cucerește un titlu mondial în boxul profesionist.
Presa îl numește „eroul de la Leverkusen”. România îl redescoperă. Devine un simbol al ambiției fără limite.
După box – o altă provocare: motorsportul
Cariera în box se încheie în 1999, din cauza accidentărilor. Dar Mihai Leu nu se retrage. Se reinventează.
Devine pilot de raliu și, în 2003, este campion național absolut la automobilism. Demonstrează că nu ringul îl făcea campion. Ci spiritul.
Cancerul și lupta finală
În ultimii ani, Mihai Leu a dus cea mai grea luptă. Una tăcută, dar dură. Cu boala. Cu operații, tratamente, recăderi. Cu speranță. Nu a cerut niciodată mila publicului.
A fost prezent în spațiul public până în ultimul an. Optimist, rezervat, calm.
A murit cu demnitate. Așa cum a trăit.
Reacția familiei: „Un simbol de voință, curaj și pasiune”
Familia a anunțat decesul printr-un mesaj simplu și sfâșietor:
„Mihai a fost mai mult decât un sportiv. A fost un model. Un tată, un soț, un prieten. Un om care ne-a inspirat. Nu te vom uita niciodată.”
Un nume care va rămâne în istorie
Mihai Leu a fost un om întreag. Nu doar un pugilist. Nu doar un pilot. Ci un luptător complet.
Povestea sa este despre curaj, exil, performanță, durere și triumf.
Într-o Românie care uită repede, Mihai Leu merită să fie amintit mereu. Pentru că a fost primul. Pentru că a reușit într-un sistem străin. Pentru că nu a cerut niciodată nimic. Doar ringul. Și lupta.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Leu
citeste si: https://tele3.ro/madalina-matras-csm-targu-jiu-box-2025/
About the Author
